people…

sa crezi in dragostea eterna, sa-ti dedici viata cuiva, dar dupa o vreme sa crezi in dragostea ALTCUIVA, si sa-ti dedici viata, din nou, unei alte persoane. da, am vazut si eu in filme, m-am gandit si eu la cuplurile ce se despart, dupa atatia ani pentru a fugi cu altcineva.  dar faptul ca se intampla atat de aproape de mine, mi se pare sa ma gandesc la chestia asta mult mai aprins. e ca si cu bolile - nu te afecteaza cand auzi la altii.. dar apoi se intampla langa tine, si poate chiar tie.

si-au jurat iubire, s-au logodit. iar apoi au plecat la facultate pe continente diferite. iar el apoi renunta sa mai raspunda la telefoane sau la mailuri, iar doar dupa cateva luni isi va aduce noua prietena pe care o iubeste, de revelion, la aceeasi petrecere la care stie ca va fi si fosta.

au fost impreuna patru ani, s-au iubit, au suferit impreuna din cauza parintilor, dar au trecut si de impedimentul asta. dar facultatea i-a despartit, iar acum ea declara iubire pe MSN altcuiva, tot dupa vreo 2 luni.

sunt multe, mult prea multe.

si incep sa ma intreb ce se va intampla cu mine, cu noi.

succes la interviu love.

 

in paris

e straniu.. parca am adormit in bucuresti si m-am trezit la mii de km departare. orice s-ar fi intamplat, imi place.

Cum nimic nu se poate intampla fara incidente in romania… am trecut prin experienta tarom - cum chiar eram mandra de aceasta companie, mare mi-a fost mirarea ca angajata lor ce era platita sa asculte clientii ne-a expediat de doua ori, inainte sa deschidem gura, cu “nu pot sa va ajut” si “domnisoara nu stiu ce acte va trebuie”. culmea era ca eu stiam ca ce acte imi trebuie, si le si aveam, dar cei de la air france sustineau ca trebuie sa platesc o taxa de minor neinsotit, iar ea in loc sa se informeze politicos sustinea ca “doamne da in viata mea n-am mai auzit de taxa asta.. de unde taxa asta.. ce treaba am eu cu minora asta… pe  numele cui sa fac taxa”…. dupa trei telefoane si cateva injuraturi, afla si ea ca intr-adevar nu era nici o taxa la tarom, dar nu s-a gandit sa-si informeze si colegii, CALM. Astfel, am fost dusa prin vama cu ecuson de gat pe care erau desenate niste chestii, si de aici “unde e minora aoleu minora hai minora, asteapta minora”.

Dar am ajuns.

Toate prejudecatile mele despre Paris, inclusiv cele care mi le-am format data trecuta cand am fost aici au disparut. Imi place mult orasul, viata, culoarea si ritmul. Imi plac cumparaturile, si desi sunt aici doar de doua zile, mi-am luat deja patru perechi de pantofi si doua genti. Imi place tot ce se intampla in jurul meu, vreau sa cunosc mai multe, si cred ca decizia intre unde sa ma duc la facultate imi va fi mai usoara. O sa vizitez si universitatea saptamana viitoare… m-am uitat pe ofertele lor de cursuri, si au exact ce imi doresc. Profesorii sunt foarte buni, iar tot ce aflu mi se pare ca ma muleaza si mai bine pe ideea AUP.

Azi am fost la film. La filosofie saptamana trecuta vorbeam despre arta, si cenzura. Ce este arta, ar trebui cenzura sa existe, avem nevoie de ea, dar drepturile omului? etc. De abia astept sa vorbesc cand ne intoarcem la scoala despre filmul de azi, unul cu un ritm extrem de incet, in care o sotie dintr-o familie americana foarte stranie isi sterge rujul rosu de pe buze, scarbita de sine cu sarma de vase, iar apoi isi taie buzele cu foarfeca. Aici 90 % din sala s-a ridicat si a plecat, cu toate ca filmul de-abia incepuse cu 10 min inainte. Prin definitiile noastre despre arta, vorbeam despre faptul ca transmite un mesaj, ca are forma, semnificatie. Si acest film le avea pe toate - dar nu poate putin cam extrem? Avea rating 16, dar de ce toata lumea se asteapta sa fie scenele de sex acelea ce dau ratingul, si nu violenta? Noi credem ca violenta ne rasa reci, cand colo sexul este acela ce deja ni se pare normal, firesc sa vedem intr-un film?

O sa fie si astfel de lucruri in viitor normale sau firesti?

 

nationala

profitand de o zi frumoasa, ne-am dus pana la constanta sa vedem romania-bulgaria. nationala a zis ca era un public de plaja. ce pot sa zic, sunt de acord - inca nu inteleg de ce romanului ii place sa creada ca desi sunt niste numere de scaune date pe acele bilete, ei au dreptul sa nu respecte acest lucru, astfel incat sa se aseze pe scaunul MEU. injuraturi, tipete, disrespect, intr-un cuvant taranime - din partea mea, domnilor de 40 de ani ce n-aveti nici un pic de respect, ati trait degeaba.

 

Despartire

in aproape 2 ani, eu cu prietenul meu ne-am despartit de 7 ori - azi aproape s-a intamplat si a 8a oara.

Sunt curioasa cat la suta din toate relatiile care se intampla in acest moment sunt asa cum ar trebui - adica o relatie care sa te faca fericit, o pereche pe care deabia astepti s-o vezi, care te linisteste orice s-ar fi intamplat, care te multumeste din multe puncte de vedere, care o intelegi si care te intelege. Sigur, o lume perfecta - dar de ce sa ne multumim cu mai putin de atat?

De ce sa fii cu o persoana doar de dragul de a fi cu cineva, sau mai rau, pentru diferite foloase, daca acea persoana nu iti ofera relatia de care ai nevoie - de ce sa ai o relatie care te macina, cu o persoana care te frustreaza in fiecare zi, in loc sa fi mai fericit singur? Sau, vorba aia, lumea e plina de barbati.

Raspunsul ar fi “pentru ca il iubesc” - dar ce e de iubit atunci cand nu esti fericita? Nu e iubire, e obisnuinta, nevoia de siguranta, multumirea de sine ca te vrea si pe tine cineva, ciuda prietenelor ca pe ele nu le vrea nimeni, sau na, plimbarile alea cu masina sau gentile lv (asta depinzand de public :P)

Raspunsul meu ar fi - de dragul momentelor minunate, si de dragul sperantei ca vor mai fi si alte momente asemanatoare - am avut cele mai uimitoare experiente alaturi de el, si sper la mai multe. O prietena mi-a spus zilele trecute ca “nu stie cum sa-i dea vant baietelului asta” - acest “baietel” fiind prietenul ei de 2 ani jumate. ea vedea trist faptul ca din clasa a 9a pana acum a fost cu aceeasi persoana, ca nu a experimentat. mie mi se parea trist faptul ca a ajuns la aceasta concluzie, dupa atata timp. m-a intrebat “dar ce, crezi ca ma marit cu el acuma?” - o relatie nu cred ca ar trebui sa tinda spre casatorie, ci spre o relatie mai buna, o intelegere mai buna a spiritului uman, o legatura mai stransa cu un alt suflet.

mi-e dor si mie de momentele de inceput ale unei relatii, de fluturasii pe care ii simteai inainte de primul sarut, de combinatii pe la petreceri, de dat vina pe alcool. dar ceea ce am trait in ultimii ani nu poate fi intrecut de nimic, si sunt mai mult decat fericita (desi am trecut si prin cele mai grele momente ale vietii mele)  ca am putut experimenta asa ceva.

 

in franta

in sfarsit am gasit si eu un internet cafe!

cateva chestii pe ziua de azi…

dupa ce le-am scris un mesaj celor de la hotbikini, spunandu-le parerea mea sincera ca fotograful s-a lasat dus de val cu pozele alea, am primit si raspuns! citez:

Va multumesc pentru mesajul trimis.
Apreciez efortul de a trimite parerea Dvs.

Politica noastra de promovare este una studiata, contrar perceptiei Dvs. Si
iata de ce:
Publicul nostru tinta nu sunt femeile, ci barbatii !
Modul de prezentare este facut pe placul lor.
Vreti sau nu, pozele prezinta detalii si pozitii la care vor ei sa se uite.
Ca. 75% din comenzi sunt facute de barbati pentru prietenele / sotiile lor.
Asa vor ei sa le vada. Lor ne adresam in primul rand.

Daca ar fi sa ne luam dupa preferintele femeilor ar trebui sa vindem costume
care sa acopere mult mai mult, iar asta nu ne-am propus.
Iar parerea mea personala despre victoriasecret este ca:
Nu ma atrag deloc acele fotomodele perfecte, identice, in aceleasi
pozitii…
Pentru mine sunt costume banale, iar in nici un caz nu m-ar atrage sa vad
vreo fata imbracata astfel pe plaja.
Sunt potrivite cand mergi cu parintii, bunica sau cu socrii la mare…
Cred ca doar femeile intre ele s-ar admira cu astfel de costume.

hmm… e si asta un tip de marketing, ce pot sa zic

in al doilea rand, daca as scrie pe tastatura asta ’speciala’ cum scriu acasa, ati vedea: ce porcqrie de tqstqturq e qstq ce speciqlq e eq: cu toqte cqrqcterele frqncewe pe eq; si ni,ic nu e lq mpcul lui1

in al treilea rand, tabara e decenta, imi place plaja si nisa e superba, dar nu e nisip! numai pietre! :s despre francezi inca nu mi-am facut o parere, dar astept cu nerabdare… mai scriu si in alta zi, ca trebuie sa ma concentrez prea mult pe tastatura asta!

 

nu cred frate

“Niciodata nu mi-am inchipuit ca voi purta vreodata astfel de costum de baie. Am incercat o data si m-am simtit minunat. Cand am iesit pe plaja am simtit privirile tuturor barbatilor si atunci mi-am dat seama cat de important este sa fi imbracata bine” (Raluca - Timisoara)

Ma simt frumoasa si sexy cu acest costum si imi place in special satisfactia pe care o produc sotului meu.” (Anca – Brasov)

vorbind despre asta. O sa ma resemnez cu faptul ca sunt lucruri pe care n-o sa le inteleg niciodata..

 

going to camp

Ma pregatesc sa plec in tabara - ca orice alt eveniment din viata mea, nu este lipsit de incompetenta sau birocratie. Astfel, nu stiu inca daca colega mea ce ne este si tutore a reusit sa-si scoata cazierul in 2 zile (Spre deosebire de 5 zile, normal) daca cei din tabara imi vor raspunde vreodata la mailurile ce cer disperate o scrisoare pe post de voucher, sau daca macar o sa vina sa ne ia de la aeroport, pentru ca ni s-a schimbat zborul. Astfel, gasim incompetenta de 3 feluri: de agent de turism, de adolescent, si de angajat plicitsit.

Trei saptamani de franceza, franceza, franceza. Tot ce sper e sa-mi mearga internetul.

Am sunat azi si la Romtelecom sa imi reinstaleze telefonul, pentru ca ce surpriza, m-au debransat, din cauza ca am tot uitat sa ma duc sa platesc. Trebuie sa recunosc, un servicu bun si eficient de relatii cu clientii, femei amabile. In sfarsit ceva merge.

 

Pe strada

Majoritatea dintre noi locuim in Romania, si cunoastem problema. De fiecare data cand am curajul sa merg prin Bucuresti, trebuie sa aud “Ce tatoasa esti!” “M-am indragostit de tine” “Vai ce tate ai” “Fata, de ce esti suparata” s.a.m.d Nu sunt o persoana care se imbraca provocator, si nici nu consider aceste comentarii complimente.

Din toate reactiile posibile, prietenul meu a dezvoltat o noua dilema: pe el de ce nu il striga fetele pe strada?

 

:)

Ca sa intelegeti cat de mult gatesc eu, un porumbel si-a facut cuib (si un ou!) in camera cu aragazul.

later edit: bun loc de cuib!

 

 

Apropo

Apropo de postul Deei, am si eu de ceva timp pe cutia postala un semn pe care zice: Nu dorim materiale publicitare. Nu ca sunt eu rea, dar mi-am pierdut cheia de la posta, asa ca trebuie sa scot ce e acolo prin mica gaura existenta, si de-abia imi scot facturile - dar ce surpriza! De fiecare data cand vin acasa, observ ca o persoana foarte draguta a insitat ca eu sa vad oferta supermarketului/agentiei de turism/magazinului de calculatoare.

Nu inteleg, va spun, nu inteleg.